Infecţiile pneumococice sunt un grup de maladii provocate de pneumococi, care se manifestă clinic prin pneumonii, meningite, septicemii, bacteriemii, otite. Conform datelor OMS, anual se înregistrează 1,6 mln decese provocate de bacteria pneumococ, dintre care 0,7-1,0 mln cazuri la copii cu vârsta de până la 5 ani. Cel mai mare risc de infectare îl prezintă copiii de până la 2 ani, persoanele cu boli cronice și stări imunodeprimante, cum ar fi infecția HIV, patologiile oncologice, transplantul de organe.

În Republica Moldova, infecțiile respiratorii sunt pe locul trei printre cauzele de deces la copiii cu vârsta sub 5 ani, majoritatea (93%) fiind cauzate de pneumonii acute. Potrivit estimărilor, anual, la copiii mai mici de cinci ani, infecția pneumocicică este responsabilă de 1.997 cazuri de boală și 102 decese.

Bacteria se transmite de la o persoană la alta prin picături în urma tusei, strănutului sau la contactul cu persoana infectată (de exemplu, în timpul vorbirii). Persoanele infectate pot fi purtătoare fără a prezenta simptome de boală, dar acestea dispun de un potențial de contagiozitate și reprezintă o sursă majoră de infecție. Riscul de îmbolnăvire este maxim la copiii între 6 luni și 2 ani de viață și la persoanele în etate.

Vestea bună? Infecţiile pneumococice pot fi prevenite prin vaccinare. Imunizarea este cea mai eficientă măsură de prevenire a complicațiilor bolii. Vaccinul a fost introdus în Republica Moldova în octombrie 2013.

Vaccinul pneumococic protejează împotriva complicațiilor grave provocate de infecțiile  pneumococice. În unele cazuri, boala pneumococică poate cauza decesul. Formele invazive se tratează cu greu şi deseori duc la invaliditate. Aproximativ 80% dintre pneumoniile bacteriene sunt determinate de bacteria pneumococică. Prematurii sunt consideraţi grup de risc pentru bolile pneumococice, de aceea, vaccinarea lor nu ar trebui amânată şi este indicată la vârsta cronologică.

În Republica Moldova, imunizarea împotriva infecției se efectuează cu vaccinul pneumococic conjugat (VPC13). Cursul integral de vaccinare constă în aplicarea a trei doze de vaccin. Prima și a doua doze de vaccin se administrează copiilor la vârstele de 2 și 4 luni, concomitent cu vaccinurile împotriva poliomielitei, infecției rotavirale și vaccinul pentavalent DTP – HepB – Hib. Doza a treia (de rapel) se administrează, de regulă, copiilor la vârsta de 12 luni, concomitent cu vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei.

Vaccinarea pneumococică este sigură și bine tolerată de toți copiii. Doza recomandată este de 0,5 ml, administrată intramuscular, în partea antero-laterală a coapsei la sugari. Majoritatea copiilor prezintă reacții ușoare și trecătoare, inclusiv durere ușoară, roșeață și prurit, în special după revaccinare. Reacțiile adverse sistemice, inclusiv subfebrilitate (37-37,5°C), slăbiciuni și frisoane, pot apărea la 22-35% dintre copiii imunizați. Aceste efecte secundare dispar de la sine în decurs de 2-3 zile.

În decursul vieții, oamenii pot contracta boala pneumococică de mai multe ori. Vaccinarea ajută la protejarea împotriva infecțiilor pneumococice, inclusiv a bolilor invazive, de obicei foarte grave, care pot duce la deces. Pneumococul este unul dintre agenții infecțioși care prezintă o rată înaltă de rezistență la terapia cu antibiotice, deseori tratamentul poate eșua din cauza ineficienței antibioticilor și cazurile de boală se soldează cu deces. În acest context, vaccinarea devine indispensabilă pentru reducerea numărului de decese prin infecțiile pneumococice în rândul copiilor.