Hepatita virală B, denumită uneori convențional HVB, este provocată de un virus care afectează ficatul. Persoanele care se îmbolnăvesc, de regulă, reușesc să se însănătoșească, însă unele rămân purtătoare de virus timp de mulți ani și, astfel, pot transmite infecția altor persoane. Conform datelor OMS, aproximativ 240 de milioane de persoane suferă, la nivel global, de o formă cronică de hepatita B. Anual, aproximativ 600.000 de cazuri au un deznodământ tragic. Hepatita B se transmite direct prin sânge sau diferite secreții corporale și poate provoca ciroză sau cancer hepatic.

Cu cât mai tânără este persoana, cu atât este mai probabilă dezvoltarea formelor asimptomatice de boală și a stării de portaj. Din numărul copiilor de vârstă mică infectați, 95% devin purtători cronici ai virusului hepatitei B, din numărul adulților infectați – doar 10%. Persoanele la care apar simptome sugestive pentru o infecție acută prezintă slăbiciune, sindrom dispeptic (tulburare a procesului de digestie) și simptome asemănătoare gripei. Urina poate deveni întunecată, iar masele fecale pot avea un aspect foarte pal. În majoritatea cazurilor (80%), infecția la adulți evoluează cu însănătoșire completă. Persoanele care se vindecă și care nu devin purtători cronici sunt protejate de o nouă infectare cu virusul hepatitei B pentru toată viața.

Vestea bună? Boala poate fi prevenită prin imunizare. Vaccinul contra hepatitei virale B este foarte eficient și inofensiv. Imunizarea este una dintre cele mai eficiente măsuri pentru controlul și prevenirea hepatitei B și a sechelelor sale pe termen lung.

Persoanele infectate cu virusul hepatic au o viață foarte complicată. Trebuie să evite donațiile de sânge sau contactul altor persoane cu sângele lor sau alte lichide biologice. Acestea trebuie să utilizeze modalități de protecție în timpul raportului sexual și să nu admită folosirea de către alte persoane a veselei, a periuțelor pentru curățarea dinților, a aparatului de ras sau altor obiecte ascuțite. Purtătorii pot transmite virusul prin intermediul diverselor fluide din organismul lor, lucrătorii medicali trebuie să se protejeze de contactul cu sângele sau alte fluide ale pacienților. Lichidele biologice contaminate cu virusul hepatitei virale B rămân infecțioase timp de cel puțin 7 zile pe suprafețele din mediul înconjurător și virusul este transmisibil în absența sângelui vizibil.

În Republica Moldova, vaccinul împotriva hepatitei virale B este administrat în primele 24 ore de la naștere, iar ulterior, la 2, 4 și 6 luni – în componența vaccinului pentavalent.

Doza de administrare a vaccinului împotriva hepatitei virale B este de 0,5 ml. Doza de vaccinare a persoanelor cu vârsta mai mare de 15 ani constituie 1 ml. Intervalul minim între doze este de patru săptămâni. Dacă intervalul între doze este mai mare, nu trebuie de reînceput vaccinarea, dar de continuat cu doza următoare.

Vaccinul împotriva hepatitei virale B este unul dintre cele mai inofensive vaccinuri. În perioada anilor 2000-2025, în Republica Moldova au fost administrate peste 4.128.456 de doze de vaccin. În urma vaccinării, nu au fost înregistrate evenimente adverse moderate, severe sau decese.

Dacă vaccinarea este amânată sau dacă părinții refuză să-și protejeze copiii prin imunizare, cei mici sunt expuși unui un risc crescut de a dezvolta boala cronică, care poate deveni fatală. De asemenea, un procent scăzut al vaccinării în rândul populației crește riscul apariției cirozei hepatice și a carcinomului hepatic. Persoanele vulnerabile, care nu vor beneficia de vaccin, vor avea un risc crescut de a contracta boala și, prin urmare, crește și riscul apariției complicațiilor și decesului.