Întrebări și răspunsuri

Vaccinurile sunt preparate biologice menite să ofere protecţie împotriva unor boli infecţioase, prin stimularea sistemului imunitar al organismului. Ingredientul activ din toate vaccinurile este un antigen care determină sistemul imunitar să producă anticorpi. 

Antigenii pot fi:

• o formă slăbită (atenuată) sau inactivată (moartă) a virusului/bacteriei, 
• fragmente din suprafața lor exterioară sau din materialul genetic, 
• toxină bacteriană tratată pentru a deveni non-toxică.  

Indiferent de antigenul conținut, vaccinul nu va provoca boala la persoana care este imunizată, dar va determina sistemul imunitar al acesteia să recunoască antigenul ca „străin” şi va produce anticorpi – niște proteine specializate care se leagă de antigen pentru a-l neutraliza. După ce răspunsul imunitar iniţial are loc, organismul păstrează celule de memorie care „îşi amintesc” agentul patogen. Dacă, ulterior, persoana intră în contact cu virusul sau bacteria reală, sistemul imunitar va răspunde imediat, protejând-o împotriva bolii. Astfel, vaccinarea oferă o imunitate similară cu cea obținută prin contractarea bolii, dar fără a expune persoana la riscurile și complicațiile grave ale infecției naturale.

Vaccinarea copiilor de la vârste mici este esențială pentru a-i proteja de boli infecțioase grave care pot apărea chiar din primele luni de viață. Sistemul imunitar are nevoie de timp (câteva săptămâni) pentru a dezvolta un răspuns imun protector după administrarea unui vaccin. Prin începerea vaccinării devreme, imunitatea este instalată rapid, protejând copilul în perioadele critice. Sugarii și copiii mici sunt deosebit de susceptibili la boli infecțioase (precum tusea convulsivă, poliomielita, rujeola, infecțiile pneumococice și rotavirale) și riscă să dezvolte forme mai grave ale acestora, inclusiv complicații care pot duce la invaliditate pe viață sau deces (de exemplu, meningită, encefalită, paralizie). Deși bebelușii primesc anticorpi de la mamă prin placentă și prin laptele matern, această protecție durează doar câteva săptămâni sau luni și nu protejează împotriva tuturor bolilor. Astfel, vaccinarea începe devreme pentru a le crea bebelușilor propria imunitate activă înainte ca protecția maternă să dispară.

După vaccinare, pot apărea diverse reacții adverse, care sunt, în general ușoare, temporare și mai puţin severe decât complicațiile bolilor prevenite datorită imunizării.

Reacții frecvente și ușoare (așteptate):

• Durere, roșeață sau umflare la locul injectării (este cea mai comună reacție).
• Febră ușoară (sub 38,5°C), semn că sistemul imunitar răspunde la vaccin.
• Oboseală, stare de disconfort general, dureri de cap sau musculare.
• Iritabilitate sau somnolență la sugari și copii mici.
• Ușoară umflare a ganglionilor limfatici.

Reacții mai rare sau moderate (apar ocazional și necesită, uneori, consult medical):

• Febră mai mare (> 39°C).
• Erupții cutanate ușoare (după vaccinuri virale, ex. ROR – rujeolă, oreion, rubeolă).
• Convulsii febrile (legate de febră, nu de vaccinul în sine – apar mai ales la copii mici).
• Reacții alergice ușoare (ex. erupție, mâncărime, umflare minoră).

Aceste reacții sunt monitorizate atent de autoritățile de sănătate publică și, de regulă, se remit complet fără complicații.

Vaccinurile sunt produse biologice complexe, concepute pentru a stimula sistemul imunitar în mod sigur și eficient. Conțin următoarele componente principale:

• Antigenul: partea activă a vaccinului – fragmente ale microorganismului (virus, bacterie) sau secvențe de material genetic (ARNm/ADN) care determină organismul să producă un răspuns imun protector.
• Adjuvanții: substanțe (precum sărurile de aluminiu) care amplifică răspunsul imun, reducând numărul de doze necesare.
• Stabilizatori și conservanți: asigură stabilitatea și eficiența vaccinului în timpul transportului și depozitării (ex. zaharuri, gelatine, tampoane de pH, thimerosal în flacoanele multidoză).
• Excipienți reziduali: cantități minime de substanțe folosite în procesul de fabricație (ex. proteine de ou, celule de cultură), evaluate riguros pentru siguranță.

Toate ingredientele sunt testate în etape clinice extinse și continuu monitorizate după introducerea în uz general pentru populație, conform standardelor internaționale de farmacovigilență.

Dacă o doză de vaccin este omisă sau administrarea este întârziată, nu este necesar să reporniți schema de vaccinare de la început. Conform recomandărilor OMS și ECDC, se aplică schema de recuperare „catch-up schedule”, care permite continuarea vaccinării de la doza unde s-a întrerupt, respectând intervalele minime dintre doze.

Este important ca persoana să se prezinte la medicul de familie, care va evalua vârsta, istoricul imunizării și va recomanda o schemă individuală de vaccinare. Recuperarea vaccinurilor întârziate este sigură și eficientă și contribuie la protecția individuală și comunitară.

Nu există nicio dovadă științifică care să susțină o legătură de cauzalitate între vaccinuri și autism sau infertilitate. Numeroase studii internaționale de mare amploare (Danemarca, SUA, Finlanda, Marea Britanie) au analizat milioane de copii și au demonstrat că vaccinurile, inclusiv vaccinul ROR (rujeolă–oreion–rubeolă), nu provoacă autism. Ipoteza inițială a fost bazată pe un studiu falsificat, retras ulterior.

La fel, nu există dovezi biologice sau epidemiologice care să indice că vaccinurile ar afecta fertilitatea. Vaccinurile nu influențează ovulația, spermatogeneza sau implantarea embrionară. În schimb, unele infecții prevenibile prin vaccinare (ex. COVID-19, oreion) pot afecta temporar sau definitiv fertilitatea dacă nu este evitată îmbolnăvirea.

Da, în majoritatea cazurilor, vaccinarea poate fi efectuată chiar dacă există o boală ușoară (răceală, tuse, febră <38°C). Ghidurile OMS specifică faptul că o boală minoră nu constituie o contraindicație. Totuși, în cazul unei boli moderate sau severe, cu febră înaltă sau stare generală alterată, vaccinarea se amână temporar, până la recuperare completă, pentru a evita confuzia între simptomele bolii și reacțiile postvaccinale.

Pentru unele boli, protecția după schema primară scade treptat. Dozele de rapel refac și prelungesc eficacitatea, menținând un nivel suficient de protecție la nivel individual și comunitar. Recomandările pentru rapeluri se stabilesc pe baza dovezilor privind „scăderea” imunității și riscul de focare.

În funcție de tipul vaccinului, pot exista:

• Vaccinuri vii atenuate, care conțin o formă slăbită a agentului patogen (ex.: vaccinul ROR – rujeolă, oreion, rubeolă; vaccinul varicelic). Acestea determină o reacție imunologică durabilă, necesitând mai rar rapeluri.
• Vaccinuri inactivate (moarte), care conțin microorganisme omorâte sau doar fragmente din acestea (ex.: vaccinul antigripal, vaccinul împotriva hepatitei A). Acestea necesită rapeluri periodice pentru a menține imunitatea.

Vaccinuri recombinante, care conțin doar componente specifice ale agentului patogen, necesită, de regulă, mai multe doze și rapeluri pentru consolidarea protecției.

Imunizarea colectivă reprezintă protecția indirectă care apare când o proporție mare a populației este imună, în principal prin vaccinare. Astfel, circulația agentului infecțios scade, protejând și persoanele care nu pot fi vaccinate.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă atingerea imunizării colective prin vaccinare, nu prin lăsarea bolii să circule liber. Pentru a asigura o imunitate de turmă eficientă, este esențial ca cel puțin 95% din populație să fie vaccinată. Acest prag este necesar pentru a întrerupe lanțul de transmitere al infecției și pentru a proteja persoanele vulnerabile, cum ar fi sugarii, gravidele, pacienții cu imunodeficiențe sau alergii severe la componentele vaccinului.

Vaccinările profilactice sistematice prevăzute de Programul național de imunizări sunt realizate la vârstele și în grupele stabilite de Ministerul Sănătății. În practică, pentru admiterea în colectivități (grădinițe, școli) se solicită certificatul medical cu imunizările efectuate. Această cerință este considerată o măsură legitimă de protejare a sănătății publice. Conform Hotărârii Guvernului nr. 211/2025, s-au actualizat prevederile referitoare la implementarea Programului național de imunizări, stabilindu-se:

• obligativitatea unităților medicale de a asigura accesul echitabil la vaccinare;
• consolidarea sistemului de monitorizare a acoperirii vaccinale și raportarea trimestrială către autoritățile centrale;
• intensificarea campaniilor de informare și conștientizare privind siguranța și beneficiile vaccinurilor;
• accentuarea responsabilității instituțiilor publice și educaționale în verificarea stării de vaccinare a copiilor.

Vaccinurile inactivate, subunitare, anatoxine sau pe bază de ARNm/proteine nu conțin agent patogen capabil să producă boala. Ele stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi fără a cauza infecția propriu-zisă.

Vaccinurile vii atenuate conțin o formă slăbită a virusului sau bacteriei, incapabilă să provoace boala la persoanele sănătoase, dar suficientă pentru a induce o imunitate de durată. Uneori, pot apărea simptome ușoare, similare unei forme foarte ușoară a bolii (de exemplu, o erupție ușoară după vaccinul ROR). Aceste vaccinuri sunt contraindicate la persoanele cu imunodeficiențe, gravide sau pacienți sub tratamente imunosupresoare.

O situație particulară este vaccinul polio oral (OPV, viu), care,  foarte rar și doar în populațiile cu acoperire vaccinală scăzută, poate genera tulpini derivate din vaccin. Totuși, acest risc este extrem de mic și complet eliminat în țările care utilizează doar vaccinul polio inactivat (IPV), folosit și în Republica Moldova. Prin urmare, beneficiile vaccinării depășesc incomparabil riscurile minore, iar efectele adverse severe sunt extrem de rare și atent monitorizate de autoritățile de sănătate publică.

Chiar dacă o boală nu mai este prezentă local, aceasta poate fi reintrodusă prin călătorii, migrație sau focare regionale. Virusurile nu respectă granițele, iar scăderea acoperirii vaccinale sub pragul de siguranță permite reapariția lor. Exemple concrete: creșterea recentă a cazurilor de rujeolă în mai multe țări europene a fost direct legată de ratele scăzute de vaccinare. Când acoperirea scade sub 95%, lanțul de transmitere nu mai este întrerupt, iar focarele se pot răspândi rapid. Menținerea schemelor de vaccinare nu ne protejează doar individul, dar și comunitar, inclusiv pe persoanele care, din motive medicale, nu se pot vaccina. De aceea, vaccinarea este o responsabilitate colectivă, nu doar o alegere individuală.

Refuzul vaccinării lasă copilul expus bolilor prevenibile care pot provoca complicații severe, precum pneumonie, encefalită, paralizie, meningită sau chiar deces. Pe lângă riscul direct pentru sănătatea copilului nevaccinat, crește și riscul de transmitere către alte persoane: sugarii prea mici pentru vaccinare, gravidele, pacienții cu boli cronice sau imunosupresie. În Republica Moldova, vaccinarea copiilor este parte a Programului național de imunizări, iar la înscrierea în colectivități (grădinițe, școli) se solicită dovada imunizărilor efectuată conform vârstei. Refuzul vaccinării poate duce la izolare temporară în caz de focar, la restricționarea accesului în instituții educaționale și la creșterea costurilor medicale pentru familii și sistemul public. Vaccinarea este cea mai sigură, eficientă și economică metodă de protejare a sănătății copilului și a întregii comunități.